Lumea sensibilă a hormonilor

Sistemul hormonal este reglat în principiu de trei sisteme de organe, precum: sistemul rinichilor (din acesta fac parte în principal hormonii sexuali şi anumiţi hormoni ai glandelor suprarenale), apoi sistemul ficatului (cuprinde majoritatea hormonilor glandelor suprarenale şi de exemplu şi hormonii responsabili pentru distribuţia pigmenţilor pielii) şi în final sistemul splinei (hormonii glandei tiroide şi ai pancreasului).

Întregul sistem hormonal uman este reglat de două structuri importante cerebrale, de hipotalamus şi hipofiză. Hipotalamusul în sine nu secretă nici un hormon, însă produce substanţe „de reglare”, care stimulează sau chiar atenuează, prin intermediul altor organe, funcţia hormonilor. Hipofiza în sine produce mai multe tipuri de hormoni, şi de asemenea controlează alţi hormoni. Sub „alţi hormoni” înţelegem de ex. hormonii sexuali, secretaţi de ovare, respectiv de testicule. Organele sexuale amintite sunt însă doar nişte figurine „în mâinile” organelor reglatoare, cele ale hipotalamusului şi ale hipofizei.

În cazul tuturor glandelor hormonale cu secreţie internă se poate întâmpla des să fie încărcate cu toxine anorganice, de exemplu cu metale grele, substanţe chimice! Hipotalamusul este un organ care nu prea este protejat de aşa numita barieră  sânge-creier, cea mai importantă sarcină a căreia fiind protecţia creierului faţă de penetrarea elementelor toxice din sânge.  În ciuda faptului că bariera amintită nu este perfectă, ea poate totuşi oferi o protecţie parţială. În schimb,  în timpul dezvoltării intrauterine a creierului fetusului, nimic nu protejează sistemul nervos de toxine. Astfel se poate întâmpla ca sistemul nervos, din care fac parte şi cele două organe cerebrale amintite, să fie deja încărcat cu anumite toxine deja de la naştere, însă se poate întâmpla ca efectul lor să se manifeste doar la o vârstă mai înaintată.

O mare parte a hormonilor nu este încă produsă de organism în copilărie, acest lucru având loc doar mai târziu, la pubertate. Mă refer aici în special la hormonii sexuali, adică la acei hormoni, care reglează maturarea foliculilor ovarieni, sau care sunt importanţi pentru lipirea ovulului fecundat pe mucoasa uterină, apoi pentru dezvoltarea sa ulterioară. Din această cauză pot apărea în pubertate modificări hormonale bruşte, respectiv probleme secundare conexe, în special în cea ce priveşte activitatea sistemului nervos central. Starea încărcată cu toxine a acelor organe complicate precum hipotalamusul sau hipofiza se oglindeşte din păcate fidel în funcţionarea sistemului nervos, în comportament, sentimente, etc.

Organul neurohipofiză, care răspunde de ex. pentru secreţia hormonului numit oxitocină, de multe ori este asociat cu dereglările hormonale. Acesta întrucât oxitocina este responsabilă pentru asigurarea bunei dispoziţii şi a optimismului. Dacă are loc o perturbare în secreţia naturală a oxitocinei în organism, atunci în mod logic consecinţa este lipsa bunei dispoziţii, şi această stare de lipsă poate conduce la nihilism, tulburări de comportament, sau chiar la sinucidere. În cazul fetelor, poate cauza şi dereglări ale menstruaţiei. Sub efectul valului brusc de hormoni produs de o stare hormonală incorect reglată, creierul fetei respective începe să funcţioneze atipic (anormal), prin urmare ea adoptă un comportament autodistructiv, lucru pe care anturajul ei nu îl înţelege şi de multe ori contactează un psihiatru sau un psiholog pentru ajutor.

Secreţia corespunzătoare de hormoni este o foarte importantă condiţie preliminară pentru o concepţie reuşită şi dezvoltarea corespunzătoare a fătului. Dacă acest tip de detoxifiere informaţională Joalis va fi asociată cu alte posibilităţi de detoxifiere informaţională Joalis, atunci putem face astfel ceva pe care omenirea încă nu o poate aprecia corespunzător în posesia cunoştinţelor sale generale actuale. În acest mod putem influenţa dezvoltarea pozitivă a fătului, şi anume acea stare în care micuţul om intră prin poarta vieţii.

Tratarea problemelor hormonale cu picăturile de detoxifiere informaţională Joalis.

Glutenul ne afectează creierul

 Efectul glutenului de distrugere a sănătăţii, datorită înnobilării excesive a soiurilor de grâu, este deja problema universală a întregii omeniri. Se poate auzi puţin despre efectul său dăunător asupra sistemului nervos, deşi glutenul, care produce exorfine, este îndeosebi activ în ţesutul cerebral. Acest lucru a fost scos la iveală deja la începutul anilor 1970, atunci când Dr. F. C. Dohan, în cursul cercetărilor sale asupra intoleranţei de gluten şi a schizofreniei, a atras atenţia asupra faptului că dezvoltarea bolii mintale grave poate fi consecinţa glutenului sau a peptidelor rezultate. Exorfinele sunt produse în cursul digerării proteinelor din alimente, structura lor semănând în mod considerabil cu endorfinele. Endorfinele sunt produse de creier, funcţionează ca analgezice naturale şi îmbunătăţesc starea de spirit. Se eliberează endorfine şi de ex. în cursul plimbărilor, al jogging-ului, actului sexual, râsului, ascultării muzicii, meditaţiei şi sub efectul luminii soarelui. Alcoolul şi drogurile pot de asemenea aduce o ameliorare nivelului scăzut de endorfine, dar acestea cauzează deja dependenţă. Potrivit multor cercetări, exorfinele alimentare pot de asemenea îmbunătăţi starea de spirit şi dispoziţia, asemănător endorfinelor. Au fost identificate mai multe exorfine de origine alimentară, care seamănă cu endorfinele (grâu, lapte, porumb, etc.). În mod probabil, exorfinele pot fi cauzele faptului că cei care suferă de alergii devin în mod considerabil dependenţi de acel produs alimentar  la care sunt alergici şi pot apărea simptoame serioase de dezintoxicare atunci când ei se lasă de produsele favorite, acest lucru poate fi văzut şi în cazul celor dependenţi de droguri. Senzaţia de „aş muri pentru o bucată de pâine” face la fel parte din această categorie. Glutenul este o proteină care se găseşte în cereale (grâu, orz, secară), şi care ar trebui să se descompună pentru ca organismul să-l poată valorifica, dar în cazul lipsei de enzime sau a dereglărilor, acest lucru nu se întâmplă. Problema este cauzată de unul dintre componentele glutenului, de gliadină, care se găseşte în grâu. Pe lângă acestea, proteinele similare ale secarei (secalina), orzului (hordeina) şi ale ovăzului (avenina) intensifică inflamaţia în cazul pacienţilor sensibili. Glutenul se depozitează mai ales în sistemul nervos, metaboliţii se depun treptat de-a lungul fibrelor nervoase, cauzând labilitate emoţională, hipersensibilitate, dereglări ale sistemului nervos, apoi tulburări cronice ale digestiei şi absorbţiei. Metabolismul inadecvat, împreună cu sistemul nervos central, cauzează probleme imunologice, în special în ceea ce priveşte autoimunitatea. Mucoasa intestinală afectată lasă glutenul să treacă, astfel acesta se poate extinde în întreg organismul. În toată lumea, la fel şi în ţara noastră, numărul celor alergici la făină, luând în considerare şi intoleranţa ascunsă, şi anume sensibilitatea latentă, creşte în mod rapid, în special în rândul populaţiei adulte. Este foarte important să vorbim despre această problemă, pentru că mulţi suferă de diferite simptoame timp de mai mulţi ani, fără a şti că suferă de intoleranţă la gluten.

 Simptoame care indică intoleranţă la gluten: dureri de cap, iritabilitate, anxietate, depresie, panică, hiperactivitate, degradare intelectuală, scleroză multiplă, neuropatie, autism, schizofrenie, sindromul Down, anorexia nervosa, fatigabilitate, malabsorbţie, boala Crohn, reflux, arsuri la stomac, balonări, ulcer de stomac, ulcer bucal cu caracter recidivant (aftă), dureri de stomac, greaţă, vomă, sângerări intestinale, tulburări de absorbţie, dislexie, căderea părului în pete, lipsa menstruaţiei, anemie (datorită deficienţei de fier sau de acid folic), dureri articulare, reumatism articular, astm, alergii, eczeme, psoriazis, osteoporoză, dureri ale oaselor, otită medie cronică nepurulentă, pancreatită, sarcoidoză, infertilitate, hipotiroidie, diferite afecţiuni autoimune, diferite tipuri de cancer (cancer esofagian, intestinal, cancer limfatic). Dacă oricare dintre simptoamele de mai sus vă caracterizează, prezentaţi-vă neapărat la control. Merită să menţionăm în mod particular laptele, pentru că cazeina (proteina din lapte) este de asemenea o otravă pentru sistemul nervos, şi care este periculoasă în special în cazul copiilor. Consecinţele: astm, labilitate, agitaţie, afecţiuni ale pielii, etc. Merită să se facă un control general care acoperă şi glutenul, cazeina, lactoza şi candidoza, deoarece una este aproape consecinţa alteia.

www.joalis-romania.ro