Sistemul
hormonal este reglat în principiu de trei sisteme de organe, precum: sistemul rinichilor (din acesta fac parte în principal hormonii sexuali
şi anumiţi hormoni ai glandelor suprarenale), apoi sistemul ficatului
(cuprinde majoritatea hormonilor glandelor suprarenale şi de exemplu şi
hormonii responsabili pentru distribuţia pigmenţilor pielii) şi în final sistemul splinei (hormonii glandei tiroide şi ai pancreasului).
Întregul sistem
hormonal uman este reglat de două structuri importante cerebrale, de
hipotalamus şi hipofiză. Hipotalamusul în sine nu secretă nici un hormon, însă
produce substanţe „de reglare”, care stimulează sau chiar atenuează, prin
intermediul altor organe, funcţia hormonilor. Hipofiza în sine produce mai
multe tipuri de hormoni, şi de asemenea controlează alţi hormoni. Sub „alţi
hormoni” înţelegem de ex. hormonii sexuali, secretaţi de ovare, respectiv de
testicule. Organele sexuale amintite sunt însă doar nişte figurine „în mâinile”
organelor reglatoare, cele ale hipotalamusului şi ale hipofizei.
În cazul tuturor
glandelor hormonale cu secreţie internă se poate întâmpla des să fie încărcate cu
toxine anorganice, de exemplu cu metale
grele, substanţe chimice! Hipotalamusul este un organ care nu prea este protejat
de aşa numita barieră sânge-creier, cea
mai importantă sarcină a căreia fiind protecţia creierului faţă de penetrarea
elementelor toxice din sânge. În ciuda
faptului că bariera amintită nu este perfectă, ea poate totuşi oferi o
protecţie parţială. În schimb, în timpul
dezvoltării intrauterine a creierului fetusului, nimic nu protejează sistemul
nervos de toxine. Astfel se poate întâmpla ca sistemul nervos, din care fac
parte şi cele două organe cerebrale amintite, să fie deja încărcat cu anumite
toxine deja de la naştere, însă se poate întâmpla ca efectul lor să se
manifeste doar la o vârstă mai înaintată.
O mare parte a
hormonilor nu este încă produsă de organism în copilărie, acest lucru având loc
doar mai târziu, la pubertate. Mă refer aici în special la hormonii sexuali,
adică la acei hormoni, care reglează maturarea foliculilor ovarieni, sau care
sunt importanţi pentru lipirea ovulului fecundat pe mucoasa uterină, apoi
pentru dezvoltarea sa ulterioară. Din această cauză pot apărea în pubertate
modificări hormonale bruşte, respectiv probleme secundare conexe, în special în
cea ce priveşte activitatea sistemului nervos central. Starea încărcată cu
toxine a acelor organe complicate precum hipotalamusul sau hipofiza se oglindeşte
din păcate fidel în funcţionarea sistemului nervos, în comportament,
sentimente, etc.
Organul
neurohipofiză, care răspunde de ex. pentru secreţia hormonului numit oxitocină,
de multe ori este asociat cu dereglările hormonale. Acesta întrucât oxitocina
este responsabilă pentru asigurarea bunei dispoziţii şi a optimismului. Dacă
are loc o perturbare în secreţia naturală a oxitocinei în organism, atunci în
mod logic consecinţa este lipsa bunei dispoziţii, şi această stare de lipsă
poate conduce la nihilism, tulburări de comportament, sau chiar la sinucidere. În
cazul fetelor, poate cauza şi dereglări ale menstruaţiei. Sub efectul valului
brusc de hormoni produs de o stare hormonală incorect reglată, creierul fetei
respective începe să funcţioneze atipic (anormal), prin urmare ea adoptă un
comportament autodistructiv, lucru pe care anturajul ei nu îl înţelege şi de
multe ori contactează un psihiatru sau un psiholog pentru ajutor.
Secreţia
corespunzătoare de hormoni este o foarte importantă condiţie preliminară pentru
o concepţie reuşită şi dezvoltarea corespunzătoare a fătului. Dacă acest tip de
detoxifiere informaţională Joalis va fi asociată cu alte posibilităţi de
detoxifiere informaţională Joalis, atunci putem face astfel ceva pe care
omenirea încă nu o poate aprecia corespunzător în posesia cunoştinţelor sale
generale actuale. În acest mod putem influenţa dezvoltarea pozitivă a fătului,
şi anume acea stare în care micuţul om intră prin poarta vieţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu