Antibioticele
& detoxifierea
Este un lucru incontestabil în zilele
noastre că medicina actuală este în mod univoc dominată de antibiotice. Cel mai
important rol al acestor medicamente cel mai frecvent utilizate este acela să
ajute organismul uman în combaterea diferitelor infecţii.
Iniţial au fost descoperite sub forma de produse
secretate de ciuperci de către Alexander Fleming, un medic britanic distins cu
Premiul Nobel.Ciupercile produc antibioticele sub forma unei substanţe de
protecţie prin care distrug microorganismele concurente şi măresc spaţiul vital
de care dispun. Diversele ciuperci produc diferite tipuri de antibiotice. În
zilele noastre însă, în baza analizei componenţei antibioticelor diverselor
ciuperci, toate sunt obţinute pe cale sintetică.
În trecut, infecţiile constituiau cele mai importante
cauze de deces, acest pericol însă a fost în mod semnificativ redus de către
antibiotice. Pe de altă parte, trebuie să menţionăm neapărat şi faptul că nu
doar aceste medicamente erau singurele care au schimbat raportul de forţă între
microorganisme şi om. În această schimbare a jucat un rol important igiena
personală şi îmbunătăţirea nivelului salubrităţii publice, care în mod evident
a redus în mod semnificativ frecvenţa infecţiilor apărute în mediul nostru. Pe
urmă, igiena alimentară a redus în mod decisiv riscul apariţiei afecţiunilor
diareice –deoarece cu câteva sute de ani în urmă, doar datorită infecţiilor
intestinale, fiecare al treilea copil a decedat. Anumite infecţii pot fi
controlate prin vaccinare. Bolile teribile, precum dizenteria sau holera, au
pierdut din gravitatea lor, caracteristică pentru evul mediu, mai mult,
populaţia şobolanilor responsabili pentru răspândirea acestor afecţiuni poate
fi acum relativşi adecvat controlată. Ei bine, până acum am adus doar laude
antibioticelor însă trebuie să vorbesc un pic şi despre alte lucruri cu privire
la acestea. Medicina de azi, dar în special lucrătorii din sănătate informaţi insistă
asupra diminuării eficienţei antibioticelor. Nu are de ce să ne mirăm de acest
lucru.
Medicii prescriu diverse antibiotice într-o cantitate mare pacienţilor lor – iar
pacienţii de asemenea le utilizează
foarte des, folosindu-le astfel de multe ori în mod neadecvat în cazul
afecţiunii respective. Astfel apar în mod treptat schimbări în sistemul genetic
al microorganismelor, prin urmare aceste microorganisme încep să se obişnuiască
cu medicamentele şi astfel nici nu mai reacţionează la ele. Prin urmare, se
poate întâmpla foarte rapid să apară un întreg rând de infecţiuni total
netratabile. Această problemă este însă deocamdată în mod paradoxal tratată, în
zilele noastre, prin dezvoltarea de noi şi noi antibiotice.
Noi însă, cei care ne ocupăm de detoxifiere, nu putem să
uităm nici de un alt pericol creat de antibiotice – şi anume formarea
reziduurilor toxice. De fapt, antibioticele pot ajunge în organismul uman nu doar
prin administrarea medicamentelor, ci şi din mediul de viaţă şi prin alimente. Cea
mai importantă cauză a celor amintite este că se introduc antibiotice, în scop
profilactic, în furajele utilizate de marile ferme de animale. Acest fenomen
poate fi întâlnit nu doar la fermele avicole, dar şi în apicultură şi creşterea
bovinelor. Antibioticeleînsă pot intra în lanţul alimentar şi prin apă –
deoarece tocmai în apele noastre, în acest mediu de primire, sunt eliberate
prin urina şi excremente umane medicamentele provenite din consumul excesiv. În
organismul copiilor diversele antibiotice intră de foarte multe ori în faza
dezvoltării embrionare, prin uter, respectiv prin laptele matern în cazul
sugarilor.
Situaţia este mult mai critică decât o pretind
producătorii preparatelor probiotice, deoarece nu există un asemenea lactobacil
care ar putea combate reziduurile antibioticelor. Reziduurile antibioticelor
reprezintă deci în interpretarea noastră încărcarea organismului cu toxine şi
au o consecinţă dublă asupra organismului uman. În primul rând – există
antibiotice genotoxice, şi anume cele careîncarcă mediul epigenetic şi au un efect
asupra funcţionării genelor, putând cauza tulburări serioase în orice funcţie a
organismului. În privinţa efectului lor, antibioticele pot fi cauzele
provocatoare ale unor boli foarte grave, iar acesta este în mod exact
rezultatul tulburării funcţiilor genetice. Astfel, pot apărea diferite
afecţiuni nervoase, oncologice, psihice sau autoimune.
În al doilea rând – antibioticele contribuie la dezvoltarea
fungilor în organism.Aici nu mă refer în primul rând la faptul că de exemplu
consumul excesiv de antibiotice ar creşte riscul îmbolnăvirii micotice a zonei
genitale feminine, dar mult mai mult la încărcarea micotică a organismului de
origine cronică şi cauzată de reziduurile antibioticelor.
Situaţia este că la această sporire a numărului de fungimajoritatea
societăţii umane reacţionează prin eczeme deja de la naştere. Este posibil ca
acest lucru să fie o mare surpriză pentru unii, dar eu consider că
antibioticele sunt cauzele provocatoare ale apariţiei, într-o uriaşă creştere,
aeczemelorîn rândul copiilor. Această tendinţă de creştere a înregistrat o
amploare relevantă în mod exact în urma răspândirii masive a antibioticelor, şi
anume în anii 60 şi 70 ai secolului XX.
Cum este posibil
ca copii să se nască deja cu această problemă?
Explicaţia este că organismul mamei poartă deja reziduurile
antibioticelor, respectiv şi ea se confruntă foarte des cu diferite infecţii
micotice, drept consecinţă încărcarea micotică este transmisă în organismul
embrionului, care se naşte deja cu această încărcare micotică.
În cazul eczemei, fungii nu atacă direct pielea, ci încep
să se dezvolte în sistemul limfatic, şi substanţele toxice produse în acest fel
sunt eliminate prin piele, acest lucru poate fi observat în special în cazul
copiilor mici, deoarece pielea bebeluşilor este foarte fină şi sensibilă. Dacă
acest fenomen este asociat şi cu o alergie, atunci apare o reacţie alergică la
fungi şi la substanţele lor toxice, iar starea individului se deteriorează
semnificativ. Se poate întâmpla des ca pielea deja infectată să fie
suprainfectată cu alte microorganisme, prin care apare aşa numita
impetiginizare, adică infectarea secundară a eczemei.
Fungii pot fi foarte des depistaţi şi în tractul
intestinal, unde pot cauza balonări şi tulburări digestive. Un caz tipic al
apariţiei lor în acest mediu este atunci când individul pofteşte în mod intens
ceva dulce, mai mult această „dorinţă” poate lua amploarea unei dependenţe,
atunci când individul nu mai poate rezista dulciurilor. De altfel, acest lucru
este cauzat de faptul că fungii au nevoie de glucide pentru a se dezvolta şi
astfel forţează omul să-şi compenseze nevoia de glucide.
La fel, antibioticele pot fi explicaţia inflamaţiilor
vaginale cronice şi a scurgerilor vaginale. Infecţiile micotice atât ale
intestinelor cât şi de origine vaginală pot avea şi alte cauze provocatoare, de
exemplu tulburările metabolismului glucidic, care degradează calitatea
mucoaselor.
În lupta împotriva fungilor ne ajută în primul rând preparatul VelienDren (modifica metabolismul zahărului) şi preparatul Metabex (elimina metaboliți zahărului). Produsele ajuta în cazul tulburărilor mediului
epigenetic, al infecţiilor micotice intestinale, respectiv al inflamaţiilor
ginecologice, şi desigur în cazul eczemelor. În mod clar, la fel şi pentru alte
medicamente, sau pot chiar spune pentru orice pe lume, şi antibioticelor pot fi
aduse argumente pro şi contra. Problema se ascunde însă în faptul că societatea
noastră este dispusă să prezinte diferitele metode de tratament doar în mod
unilateral, accentuând doar aspectele lor pozitive, iar efectele negative
importante nu mai sunt luate în considerare.
Trebuie să afirmăm că datorită antibioticelor putem salva
vieţi omeneşti şi ele constituie medicamente indispensabile pentru societatea
modernă de azi, dar să nu uităm niciodată că reziduurile lor reprezintă un
pericol pentru organismul uman, care şi cel mai prudent spus, poate fi
considerat neplăcut.
Deoarece nimeni nu poate scăpa de încărcarea cu
reziduurile antibioticelor, este util să includem preparatul MindDren şi preparatul
ATB în detoxifierea regulată, cel puţin o dată pe an. În mod decisiv, este
recomandat să-l utilizăm în urma fiecărui tratament cu antibiotice.
Articolul
original: Magazinul Joalis INFO, 2007/11-12; Dr. Josef Jonas: „Antibiotika
& detoxikace”;
Photo:Flickr.com,Thinkstock,
